sâmbătă, 24 februarie 2018

Savoare

Nostalgia de nu stiu ce.

Cobor scarile, port tricoul lui, talpile mi-s goale. Caut partile din scari care nu scartaie. Ma intreb daca aseara a fost cu Lego, nu de alta dar doare. Ajung in living, inca dezbat daca suc sau cafea. Amandoua variantele presupun ceva mai mult de 2 actiuni, si pt asta imi tb un zvac de energie. F*ck! Au fost circuitele de lemn, si nu Lego! Si asta doare mai rau decat intepatura cubului de plastic, pt ca nu vreau sa stea orasul blocat intro piesa lipsa de sina. E ok, n-am rupt-o!

Haha, o sa coboare zgribulit...ca doar n-o sa poarte maieul meu! :))) intotdeauna am preferat asta. E ca o imbratisare prelungita, parfumul lui, dimineata in geam, talpile una peste alta ca sa nu simt raceala podelei prea tare, intind mana catre fereastra bucatariei. Miros de iarna si trilul cintezoiului intra in casa. In Italia ninge de 3 zile si omul s-a saturat de zapada, pt ca ii da un dor de ceea ce nu are acum acolo. Fetele s-au trezit deja dar eu inca nu-mi termin gandurile asa ca las telefonul jos. Cel de munca bazaie usor. 36 de emailuri -nimica toata...lunea poate sa astepte.

O sa fie cafea pana la urma.  Si soarele a rasarit deja, ii vad stralucirea aurie printre suvitele de ciocolata. Nu-mi vine sa cred ca am fost blonda candva. Cu suvite verzi! :))) Miros borcanul de cafea..asta e parfumul diminetii! Parfumul lui pe tricou, miros de iarna, rasarit de soare cu cintezoi, suvite brunete ciufulite pe fruntea plina de ganduri, cafeaua asta aromata si o nostalgie pt nu stiu ce.

The sun is up!